Un oraș care îmi este foarte familiar, Botoșaniul, a reușit să mâ surprindă extraordinar de tare, spulberând stereotipul din capul meu cum că locul este doar o reșdință de judet meme.
Totul a început atunci când, în căutarea unei înghețate cu freon (???), am greșit drumul şi am ajuns în Centrul Vechi al oraşului.
Deși am fost abordant instant de o doamna care m-a întrebat într-o englezâ stâlcită dacă sunt german, probabil sperând că portofelul meu contine ceva demn de o ilegalitate, Centrul Vechi m-a lăsat efectiv cu gura cascata.
Aparent Eminescu 😳, acest laitmotiv al Moldovei, s-a născut într-o casă care ulterior a fost dărâmată.
În capătul străzii, după o zonă tampon între capitalismul românesc şi arhitectura comunistă am găsit clădirile administrative ale orașului, care de asemenea proveneau din lumi complet diferite.
Pe esplanada din Botoșani am gasit (cine ar fi ghicit), și mai multe cladiri mișto.
Și la final, o poză cu Ipoteşti 🤷.